Canalele de comunicare si-au schimbat valenta de-a lungul anilor, astfel ca astazi este prioritizata comunicarea prin intermediul retelelor sociale. Laund drept exemplu compania Uber, multe persoane sugereaza ca Uber este in mod clar un mediu, nu un serviciu, fiind o platforma care mediaza interactiunile dintre utilizatori. In asentimentul acestei perceptii am putea conchide ca, daca Facebook si Google sunt companii media, atunci este si Uber.
Tehnologia digitala a dezvoltat paradigma simpla a publicitatii si marketizarii clasice prin estomparea liniei dintre producatori, distribuitori si consumatorii de continut.
Orice companie care „mediaza” accesul utilizatorilor la informatii ar putea fi o companie media, dar trebuie sa existe limite pentru aceasta noua definitie. Ce anume se califica astazi drept mass-media? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, vom face un pas inapoi pentru a examina istoria mass-media si aspectele sale principale.
Mass-media atunci si acum
Suntem inconjurati de mass-media. Sunetele si imaginile sunt unele dintre cele mai de baza elemente ale mass-media; ele actioneaza ca vehicule pentru ganduri si idei. In mod tipic, insa, ne gandim la mass-media in sensul de televiziune, radio sau ziare. Bazandu-se pe sunete, imagini si text, aceste suporturi sunt, de asemenea, vehicule pentru continut.
In ciuda nenumaratelor mijloace de productie, accesul la continut a fost limitat de veniturile scazute ale populatiei generale si ale retelelor de distributie limitate. Tehnologia digitala si internetul au redus dramatic distanta dintre emitatori (aka branduri) si public, avand un impact profund asupra productiei, distributiei si consumului de materiale media.
Cu toate acestea, cele cinci straturi fundamentale dintre producator si consumator raman aceleasi.
1. Audienta ramane avida dupa storytelling
Toate materialele media codifica o idee, in esenta exprimata ca o poveste: un eveniment (stiri), un sentiment (muzica sau poezie) sau un apel la actiune (manifest). Acesta este primul dintre cele cinci straturi media care stau intre povestitori si publicul lor. Prin codarea ideilor in forma de poveste, le facem mai relatabile, mai usor de comunicat si mult mai convingatoare.
Astazi, internetul permite crearea si distribuirea acelorasi tipuri de povesti, mentinand publicul informat si distrat. In ciuda progreselor considerabile in tehnologie, componentele fundamentale ale acestor povestiri au ramas in mare parte neschimbate.
2. Cel mai bun mediu pentru mesaj
Odata codificata intr-o poveste, ideea poate fi formulata printr-o varietate de mijloace, inclusiv vizual si prin text. Cum este codificata o poveste este al doilea strat media si determina modul in care aceasta este abordata si inteleasa.
Desi instrumentele digitale au inmultit „instrumentele” disponibile pentru povestitori, formele primare cum ar fi sunetul (apeluri telefonice, muzica), imagini (fotografii, filme) si text (bloguri, social media) reprezinta in continuare majoritatea formelor de povestiri din era internetului.
3. Conectarea consumatorilor si a continutului
Dupa ce au fost codificate, povestile sunt distribuite intr-o maniera adecvata mediului, fie ca este vorba despre un radio, o productie de teatru sau o revista. Acesta este cel de-al treilea nivel al mass-media si, ca si mijloacele de codare, mijloacele de distributie sunt adesea destul de evidente – desi nu mai putin de impact.
In consecinta, valoarea divertismentului mass-media a devenit rapid evidenta. Conectarea la era internetului permite distribuirea continutului mass-media ca niciodata, trimiterea stirilor si a video-urilor in doar cateva secunde de la un utilizator la altul. Acest lucru permite o conectivitate fara precedent intre producatori si consumatori in ambele directii.
4. Democratizarea accesului
Fiecare forma de distributie permite interactiunea cu un continut la o scara diferita: intre doua persoane, un individ si un grup sau diferite grupuri. In general, mass-media intra intr-una din primele doua categorii. Aparitia radioului, filmului si televiziunii a diversificat mijloacele de codificare si difuzare a continutului, insa accesul la mass-media a ramas restrictionat.
Marimea publicului a crescut rapid, dar productia a devenit chiar mai centralizata, deoarece au aparut conglomerate media masive. Selectia a continuat sa fie limitata si orientata spre consum. Spre deosebire de un loc fizic, internetul nu trebuie sa se specializeze; media de toate formele sunt distribuite printr-un singur canal. Acum, consumatorii pot alege intre continutul produs de companiile mari si mici, iar comunicarea depaseste diferentele geografice si culturale.
5. Nu producatorul, ci brandul transmite mesajele pe Facebook
Desi este evident ca mass-media faciliteaza comunicarea, rareori ne gandim la cine transmite mesajele. Majoritatea materialelor media sunt directionate spre un public pasiv. Multe retele de distributie media restrictioneaza in mod similar productia. In ciuda progreselor tehnologice enorme, mass-media a ramas in mare parte unidirectionala pana in ultimii ani. Adaptarea la noua era a mass-mediei reda eficienta internetului, acesta fiind este ultimul mijloc de a conecta emitorul cu mai multi receptori ai mesajelor brandului.
In concluzie, industria media isi muta atentia de la productie la distributie agregata. Platforme media cum ar fi Spotify vand accesul la continut, mai mult decat continutul in sine, in timp ce retelele sociale precum Facebook si Twitter permit utilizatorilor sa impartaseasca idei si servicii intr-un forum sau o piata virtuala. In era digitala, granitele dintre producatori, distribuitori si consumatori se descompun.